Bilanţ policrom
M-am întâlnit cu
toamna în parc.
Era supărată rău.
A primit ordin de
părăsire a oraşului.
În cel mult două
săptămâni era nevoită să-şi facă bagajele
şi să plece în
lume.
Vestea venise ca
un trăsnet.
Acum umbla de
ici-colo, adunându-şi, ploile,
vântul, bruma şi
roua rece din
livezi.
M-am apropiat de ea încercand să-i strivesc singurătatea.
Ploaia s-a risipit printre nori,
iar vântul a
părăsit-o pentru alta mai moale şi mai pufoasă.
Câteva zile a avut friguri, îşi scutura gândurile
prin iarba
pătată de penelul
unui pictor grăbit.
Auzise vorbe
grele la adresa ei
şi chiar îi era
teamă să nu o gonească careva într-o zi.
Îşi dorea să mai
stea câteva zile
să-şi facă ordine printre lucruri şi
sentimente.
Suferea din dragoste
Pentru cine credeţi?
Un stejar.
Falnic, cu
privirea impunătoare,
trecut de
jumătate de veac şi pe deasupra şi bogat.
În frunze.
Era cât pe ce să-l piardă.
Se afla pe
lista neagră a tăierilor.
S-ar fi întâlnit
la bucătărie într-o mobilă cu stil,
dar a reuşit să-l
salveze de la această metamorfoză a lemnului
şi chiar îi
căpătase un loc stabil pe viaţa
pe lista
arborilor protejaţi de lege.
De atunci, răsfăţ
pe capul Toamnei.
Umbră, răcoare şi
mângâieri cu frunze şi ghinde.
M-am văzut pentru
ultima dată cu ea pe o bancă.
Parea răvăşită.Ţinea în mână un pui de stejar.
Mi l-a lăsat în
grijă până la anul când se întoarce.
A doua zi urma să părăsească oraşul.
Autor,
Lăcrămioara M.Andrei
